VIAŢA SPIRITUALĂ SCHIMBĂ EXPRESIA GENELOR

Nu suntem condamnaţi genetic

Un rezultat recent arată că antrenarea minții, un anumit tipar al activităţii mentale poate avea efecte pozitive asupra sănătăţii.

În ultimii ani s-a vorbit despre epigenetică – o arie care scoate la iveală faptul că nu suntem deplin condiţionaţi de genele noastre. De fapt, mediul în care trăim, mai bogat sau mai sărac în stimuli, poate determina activarea sau, dimpotrivă, inhibarea expresiilor unor gene. Pe de altă parte, aşa cum o dovedesc multe studii făcute pe gemeni monozigoţi, experienţele pe care le avem de-a lungul timpului, modifică şi ele semnificativ expresia unor gene, antrenând totodată schimbări în comportamentele pe care acestea le codează. Acest fapt este deosebit de semnificativ, întrucât începând de la un anumit prag al vieţii, omul singur are un cuvânt important de spus, dacă nu chiar ultimul cuvânt, cu privire la unele dintre experienţele pe care urmează să le trăiască în propria lui viaţă. Noi suntem cei ce încuviinţăm, până la urmă, să trăim anumite experienţe de viaţă, cel puţin în anumite situaţii, alegând anturajul, evenimentele sau pasiunile. În fine, şi poate cel mai semnificativ aici, înseşi gândurile noastre, felul în care interpretăm ceea ce am trăit precum şi celelalte aspecte ale vieţii, influenţează expresia genelor noastre, având aşadar ecouri până în adâncul fiinţei.

Libertatea lăuntrică este suprema libertate

Această ultimă idee este deopotrivă cutremurătoare şi îmbucurătoare. Cât de mult se imprimă mediul şi experienţele vieţii, şi mai ales felul în care le semnificăm în bagajul nostru genetic, determinând prin aceasta întreaga fiinţă şi persoană care urmează să fim! Altfel spus, nicio zi nu se sfârşeşte odată cu apusul Soarelui. Cele săvârşite astăzi se imprimă în expresiile noastre de mâine. "Azi" se extinde asupra zilei de mâine, prin tot ceea ce trăim şi prin felul în care gândim despre ceea ce am trăit. Gândurile şi dispoziţiile noastre de mâine sunt întrucâtva prizoniere ale celor de astăzi, curgând într-o albie pe care am săpat-o ieri!

Prin felul în care suntem azi, şi în fiecare din zilele trăite, decidem fără să ştim ce anume luăm cu noi pentru ziua ce vine, pe cele ziditoare sau pe cele rele. Şi, obişnuindu-ne să le culegem, printr-un anumit fel de a privi sau de a recepta lumea, creştem tot mai mult sarcina de bine sau de rău cu care ne umplem interior, acumulând totodată în noi înşine un anumit fel de a fi, de pe urma fiecărei zile.

Meditaţia schimbă expresia genelor

De curând cercetătorii au căutat să înţeleagă modul cum meditaţia afectează expresia genelor şi, prin acestarea, de sănătate. Un studiu recent a prezentat rapoarte privind primele dovezi despre apariţia unor modificări moleculare specifice, după o perioadă de practică intensă a meditaţiei.

Studiul a investigat efectele pe care le poate antrena meditaţia intensă, practicată timp de o zi, într-un grup de meditatori cu experiență, în comparație cu un grup de subiecţi de control neinstruiţi, care au desfășurat activități non-meditative. După opt ore de practicare a meditaţiei (mindfulness), persoanele care au meditat au înregistrat importante modificări la nivel genetic și molecular, incluzînd modificări ale expresiilor genelor ce controlează reacţiile pro-inflamatorii.

Aceasta este prima lucrare care arată modificări rapide în expresia genelor prin practici spirituale, consideră autorul studiului, Richard J. Davidson , fondatorul Center for Investigating Healthy Minds şi William James and Vilas Professor of Psychology and Psychiatry la University of Wisconsin-Madison. "Cel mai interesant, spune el, s-au observat schimbări în expresia anumitor gene care sunt îndeobşte urmărite prin medicamentele anti-inflamatorii și analgezice", spune Perla Kaliman, primul autor al articolului si un cercetator la Institutul de Cercetare Biomedicală din Barcelona, Spania (IIBB - CSIC - IDIBAPS), locul unde au fost făcute analizele moleculare. Studiul a fost publicat în Jurnalul Psychoneuroendocrinology (http://www.investigatinghealthyminds.org/pdfs/KalimanRapidPNEC.pdf).

Este important de spus că unele studiile clinice anterioare care au avut în vedere astfel de cursuri de meditaţie, au demonstrat unele efecte benefice asupra bolilor inflamatorii, motiv pentru care ele au fost aprobate de către American Heart Association ca metodă de prevenire. Noile rezultate oferă un posibil răspuns, în forma unui mecanism biologic care ar putea explica efectele terapeutice ale meditaţiei.

Câteva ore de meditaţie diminuează procesele inflamatorii

În cadrul experimentului au participat 19 practicanţi ai meditaţiei, cu experienţă de minimum 3 ani (echivalentul unui interval cuprins între 1.440 şi 14.730 de ore de practică) şi 21 de persoane fără o astfel de experienţă, selectate atent, cu vârste apropiate, care nu erau sub tratament medical.

Persoanele din grupul meditatorilor au fost introduse într-un program de meditaţie cu durata de 8 ore, format din mai multe sesiuni, de diferite lungimi (cuprinse între 10 şi 40 de min.), întrerupte de o pauză de o oră, destinată prânzului. Grupul celor care nu au meditat au desfăşurat activităţi plăcute, într-un ritm relaxat, cum ar fi lectura, vizionarea unor documentare tv, sesiuni de jocuri computerizate sau plimbări recreative. Participanţii au fost puşi într-o situaţie de test, anume susţinerea unui discurs și a unor sarcini ce implică anumite calcule mentale făcute în fața unui public și a unei camere video.

Probele sanguine (24 ml) au fost luate de la fiecare participant la 8 dimineaţa şi la patru după amiază, în ziua experimentului. În urma analizelor, ceea ce afirmă cercetătorii poate părea surprinzător: au fost observate diferențe în expresiile genelor în cazul persoanelor care au practicat meditaţia, spre deosebire de celelalte activităţi, desfăşurate de grupul de control, care nu au produs diminuarea expresiei genelor responsabile de reacţia inflamatorie. Rezultatele arata o diminuare a expresiilor genelor implicate în inflamaţii (gene pro-inflamatorii RIPK2 și PTGS2 - care codează enzima COX2, precum și a unei clase de enzime HDAC). Pe măsură ce expresia acestor gene şi a proceselor enzimatice s-a diminuat, s-a înregistrat o diminuare a nivelului de cortizol (şi, deci, implicit o reducere a nivelului de stres). În plus, expresiile altor gene din ADN-ul participanţilor, şi în cazul meditatorilor şi a celorlalţi, nu au înregistrat modificări, indicând că meditaţia a afectat, în mod specific, doar anumite căi de reglare.

Se pot observa, cu roşu, modificările care apar în situaţia practicanţilor meditaţiei. 

Studiul este relevant pentru că nu scoate în evidenţă modificări ale expresiilor genetice în cazul persoanelor care parctică multă vreme meditaţia, ci faptul că meditaţia intensă, pe termen scurt, poate produce modificări epigenetice ale genomului. Meditaţia afectează pozitiv expresia genelor, reducând şi nivelul de stres şi reacţiile inflamatorii.

Starea lăuntrică poate modifica expresia genelor în fiecare zi!

Studii anterioare la rozătoare și la oameni au demonstrat existenţa unor răspunsuri epigenetice dinamice la stimuli fizici, cum ar fi stresul  sau dieta, care se pot exercita exercita în termen de doar câteva ore! Rezultatul acesta arată că şi printr-o activitate a minţii, printr-o practică dezvoltată în mod conştient, putem provoca modificări de durată în expresia genelor, în interstiţiile unor procese foarte fine, care influenţează benefic starea de sănătate.

"Expresia genelor este dinamică, iar aceste rezultate sugerează că calmul minții (starea interioară aşadar – n.n.) poate avea în modul cel mai concret o influență chiar asupra expresiilor genelor noastre", spune Davidson. Evident, faptul că practica meditaţiei poate determina modificări în expresia genelor care controlează mecanismele inflamatorii poate fi folosită intervenţiile terapeutice, încât este de aşteptat ca medicina să recomande curând, prin astfel de studii experimentale, strategii de meditație pentru tratamentul unor afectiuni inflamatorii cronice. Studiu a fost finanţat de National Center for Complementary and Alternative Medicine (nr. grant P01-AT004952) şi un grant oferit de Fetzer Institute, Fundaţia „John Templeton” şi condus de Center for Investigating Healthy Minds de la University of Wisconsin-Madison, Waisman Center.

Comentariu. Înapoi la viaţa spirituală

Suntem, prin rezultate de acest fel, în plină paradigmă spirituală, în cuprinsul unei vieţi filocalice. Fiecare gest pe care îl facem, fiecare exces pe care ni-l permitem, fiecare stare de spirit care ne locuieşte, antrenează ecouri ample în fiinţa noastră, până în adâncurile fiziologiei, până în mecanismele intime ale expresiilor genelor, afectând reglajele fine ale funcţionalităţii biologice.

În primul rând, înţelegerea vieţii omeneşti care mişcare a unui agregat biologic, înzestrat cu o iluzorie viaţă conştientă e pe cale să apună. Tot mai multe rezultate arată importanţa stării interioare a persoanei în conturarea stării de sănătate. Suntem avertizaţi să luăm în considerare viaţa cumpătată, experienţele ziditoare şi mai ales o anumită practică spirituală, prin care să introducem lăuntric un fel diferit de a fi, de a funcţiona, devenind prin aceasta mai mult decât un simplu receptor şi consumator al lumii.

În al doilea rând, e important de văzut faptul că acest calm al minţii nu se obţine cu uşurinţă, printr-o izolare rapidă de stimulii şi de zgomotul străzii, de tumultul informaţiilor cotidiene. Nu putem să evacuăm experienţele strânse într-o zi, cu uşurinţa cu care spălăm mizeria de pe mâini: cu apă şi săpun, în câteva zeci de secunde. Liniştea interioară este o stare care cere instaurarea unei distanţe faţă de lucrurile şi mizele vieţii cotidiene, o dezengajare emoţională, o despătimire care să reducă la tăcere dorinţele şi legăturile noastre pătimaşe cu lumea. Şi, important, această detaşare de lume nu trebuie să se facă în dispreţul faţă de semeni şi de realizările lor, şi nici ignorând celelalte obligaţii sociale. (Am văzut anterior că fiecare stare de spirit se imprimă într-un fel distinct în trupul omenesc.) Iar fâşia aceasta îngustă, care separă liniştirea lăuntrică prin despătimire de dispreţuriea lumii e dificil de găsit, înafara unei căi spirituale vechi, bătătorită de mii de oameni îmbunătăţiţi.

În fine, dacă meditaţia procură aceste efecte, este lesne de înţeles că şi rugăciunea, aşa cum este ea practicată în spaţiul creştin, poate face acelaşi lucru. Evident, rugăciunea nu este acelaşi lucru cu meditaţia (o activitate mentală metacognitivă, însoţită de atenție), iar deosebirile dintre ele sunt un subiect consistent ce merită o analiză. Important este însă, să observăm că prin aceste mii de ore de practică a meditaţiei sau a rugăciunii, omul produce fără să ştie, fără să participe în mod conştient, transformări profunde, care îi reorganizează viaţa interioară, mişcarea gândurilor şi emoţiilor lui, oferindu-i premisele pentru o fiziologie optimizată, care îi asigură o sănătate protejată, deschizându-i totodată accesul către un cuprins de semnificaţii spirituale care zidesc toate celelalte aspecte ale vieţii.